Deși în 20 martie a fost ziua fericirii, nu am să încep prin a defini fericirea. Ea nu poate fi definită decât dacă ținem cont de cele peste 7 miliarde de valențe ale ei. Cred că știm fiecare dintre noi ce înseamnă și când am întâlnit-o în viața noastră, însă ce vreau să aduc în prim plan, sunt acele 3 motive, cel mai des întâlnite, care o țin departe de călătoria pe care o facem prin viață.
1. Lipsa de autocunoaștere este primul motiv.
Avem impresia că știm ce vrem de la viață, care ne sunt valorile, obiectivele și aspirațiile, credem că știm ce fel de oameni suntem, dar totuși, cea mai dificilă întrebare pare a fi – cine sunt eu cu adevărat? Asaltați de avalanșa de informații despre așa-numitele modele de viață care par a fi în trend, de zbaterea asta pentru a avea succes, uităm să stăm de vorbă cu noi înșine. Uităm să ne definim prioritățile, iar autocunoașterea este una dintre priorități. De ce? Pentru că atunci când începem să ne descoperim poate nu descoperim succesul peste noapte, însă cu siguranță pierdem niște lucruri care nu ne împlineau:
- pierdem nevoia constantă de validare din partea celorlalți și înțelegem că e ok să ne ascultăm vocea interioară;
- pierdem ambiția de a le demonstra celorlalți că suntem suficienți de buni și avem curajul să ne asumăm călătoria așa cum simțim în adâncul sufletului;
- pierdem teama de schimbare și chiar începem să ne deschidem mai mult în fața provocărilor; începe să ne placă viața și apreciem minunea fiecărei zile;
- pierdem bagajele trecutului, cele care ne țineau pe loc și ne limitau dezvoltarea;
- pierdem suferința experiențelor trăite și îmbrățișăm înțelepciunea fiecărei lecții care ne-a ajutat să evoluăm.
Cea mai minunată cale este aceea a descoperirii de sine. Nu e ușoară, însă e este una dintre cele mai valoroase experiențe umane.
2. Neîncrederea în forțele proprii este un alt aspect ce poate ține fericirea departe de noi.
Trăim vremuri în care ”a-ți spune părerea” sau ”a face ceva” diferit, poate atrage critici, catalogări, etichete. E suficient o singură experiență prin care să ne simțim dați cu totul de pământ și parcă nu mai avem același curaj să încercăm a doua oară. Dar oare, cât de mult am căuta fericirea dacă nu am experimenta și opusul ei? Lecțiile pe care le primim, au menirea să ne crească, nu să ne facă mai slabi, iar încrederea în forțele proprii nu face altceva decât să ne susțină drumul către evoluție.
Încrederea în noi ne dă ”boost-ul” acela de energie pentru a merge mai departe, pe calea noastră, îmbrățișând fiecare experiență. Asta nu înseamnă că vom fi protejați de suferință, dar măcar vom înțelege rolul suferinței în procesul de creștere personală.
3. Lipsa de semnificație
A ajunge să fii fericit nu e un proces ușor, asta e clar, însă când descoperim semnificația devenim conștienți de darul vieții și parcă vrem mai mult să prețuim fiecare clipă. Semnificația ne oferă o înțelegere superioară asupra realității pe care o trăim, ne motivează și inspiră în același timp, și mai mult decât atât, vine la pachet cu sentiment minunat de împlinire.
Așa cum spunea și minunatul Nicolae Steinhardt, omului îi este foame de iubire și de sens*, iar semnificația asta înseamnă, iubire și un scop mai înalt în viața noastră.
Semnificația ne face să înțelegem că fericirea nu e un premiu pentru care trebuie să muncim intens, ci o experiență pe care o putem descoperi tot mai des în interiorul nostru. Ea poate chiar deveni un obicei natural odată ce ne dăm seama de strălucirea pe care o purtăm în noi, în fiecare zi.
Și dacă ”fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie” (Marin Sorescu), cu siguranță vine atunci când ne cunoaștem, avem încredere în vocea sufletului și trăim cu scop mai înalt.
Să ne fie de folos și să îmbrățișăm evoluția.
*Citatul exact: De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.Nicolae Steinhardt