A fost o perioadă în care obișnuiam în fiecare zi să citesc câte un citat motivațional sau câte un articol care mi se părea util pentru dezvoltarea mea personală. Făceam acest lucru de vreo doi-trei ani încoace și într-un timp mă simțeam cumva dependentă de impactul emoțional pozitiv oferite de ele.
Fără mesaje care să mă motiveze, simțeam că rămân în urmă, că ceilalți au trecut de mult într-o altă etapă, superioară, și că pe zi ce trece trebuie să fac mai mult și mai mult pentru a-mi demonstra că pot atinge succesul.
Defapt, căutam succesul, la fel ca toți ceilalți și eram copleșită de creșterea extraordinară a dorinței oamenilor de a se dezvolta, de fi într-o continuă competiție pentru atingerea obiectivelor stabilite după principiul ”dream big”, asemeni unui fenomen fără precedent.
Mai toată lumea părea să vrea mai mult, să aibă succes și să demonstreze ceva pentru ceilalți! Eram și eu cuprinsă de febra aceasta și o vreme a fost bine.
Însă, după un timp, mi-am dat seama că luată de val, mă aflam în aceeași competiție a ”demonstrării” și căutam zilnic motivația în lucruri care simțeam că mă puteau propulsa spre ceva denumit generic de către toată lumea – succes.
Într-o dimineață, înainte de a-mi căuta motivația în mesaje, am privit răsăritul. M-am simțit binecuvântată… Atâta frumusețe, atâta grandoare în fața ochilor mei. M-am pus în fața calculatorului să îmi citesc citatele motivaționale. Mă uitam la ce se postează pe facebook – aceleași mesaje peste tot, ca o avalanșă de ele… Dar oare de ce nu îmi transmiteau aceeași bucurie și motivație de merge mai departe ca acel răsărit de dimineață?!
Ușor dezamagită, am constatat că acest obicei de a căuta impulsul de a merge mai departe devenise o rutină, devenise ca o inflație a fenomenului pe care toată lumea îl considera combustibilul motivației.
Aveam impresia că de multă vreme simțeam acest lucru, însă am avut prea puține momente în care mi-am dat voie să fiu sinceră cu mine. Am început să mă întreb dacă nu pierdusem din vedere un lucru – sinceritatea și autenticitatea mea ca om.
Înțelesesem atunci că, mai mereu, căutam să mă agăț de o imagine a succesului, care, în adâncul sufletului meu, nu rezona cu ceea ce eram.
”Ești așa cum ești, până îți dai seama că nu ești”, spune scriitoarea Jamie Varon și pare-se că am fost așa cum am crezut că sunt, până când am înțeles că nu e deloc așa. Sufletul mi-a spus că trebuie să caut în altă parte succesul.
De la acel răsărit încoace, nu mai caut cu disperare mesajele motivaționale care să mă împingă de la spate înspre un succes conturat în mare parte de ipocrizia modernității, ipocrizie în care încă mă zbat și eu.
Ce fel de succes este acela când te bucuri de abundență financiară obținută cu prea mari sacrificii? Poți să te bucuri știind că ți-ai sacrificat timpul alocat ție și familiei, gândindu-te că poate, într-o bună zi vei urca pe scenă să le povestești tuturor cu mândrie despre câte sacrificii ai făcut pentru a atinge succesul?!
Cât de mult te poți bucura de succes știind că aproape jumătate din copiii acestei lumi sunt muritori de foame? Cât de mult poți savura succesul cunoscând în adâncul sufletului tău că lumea nu are nevoie de oameni de succes, ci de oameni care să vindece rănile umanității lăsate de cei care au făcut Orice pentru a avea putere și succes?!
Cât de mult valorează sinceritatea față de tine însuți? Cât de mult valorează succesul superficial de azi, când sufletul tău îl caută în altă parte?!
-
- În liniștea casei tale.
-
- În zâmbetul copiilor tăi.
-
- În sandwichul pe care i l-ai dat unui semen de-al tău de pe stradă.
-
- În ciubucul pe care i l-ai lăsat taximetristului care îți povestea că nu are cu ce să își cumpere medicamente.
-
- În vorba bună spusă colegului care a venit la birou, mai trist ca în alte zile.
-
- În îmbrățișarea oferită prietenului care îți spune despre lupta pe care o duce.
-
- În cina pe care o iei cu cineva drag.
-
- În dragostea familiei tale.
-
- În iubirea din ochii partenerului tău de viață.
-
- În vorbele pline de căldură ale mamei tale.
- Și în muuulte altele…
Citesc și acum mesaje motivaționale, însă nu mai depind de ele pentru a merge mai departe.
Singurul lucru de care am devenit dependentă este acela de a-mi simți sufletul liber. De aceea îndemn la căutarea succesului personal. Cască bine mintea și cerceteză-ți sufletul, pentru că vei afla ce înseamnă succesul pentru tine.
Fă-ți timp! E doar un singur pas spre succes – acela al sincerității față tine.
