Visăm atât de mult, dar ne îndeplinim atât de puţine vise. Avem atâtea zile cu soare, dar nouă ne lipseşte seninătatea din suflet. Am primit atâtea daruri de la Dumnezeu, dar trăim fără să ştim de ele.
Suntem unici şi frumoşi, dar nu ne vedem frumuseţea…
Este paradoxal că noi oamenii suntem atât de complecşi, însă ne cunoaştem atât de puţin. Dacă până şi Dumnezeu a fost mulţumit de felul în care ne-a creat, noi de ce nu am putea fi? Dacă El ne-a creat din Iubire şi Lumină, de ce nu iubim necondiţionat? De ce nu strălucim?
Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care le-am repetat de sute de ori şi am primit sute de răspunsuri. Poate doar câteva dintre ele se apropie de adevăr sau poate nici unul nu reflectă adevărul suprem. Însă ceea ce este cu adevărat important este să continuăm să ne întrebăm, la fel ca mine.
Voiam să înţeleg de ce nu reuşesc să găsesc resursele de care am nevoie pentru a vedea cât de frumoasă e viaţa, pentru a mă simţi împlinită, pentru a fi mai bună şi generoasă. Când am decis sa caut mai multe informaţii, să trec la un alt nivel de cunoaştere, m-am întâlnit cu ceea ce spunea Joseph O`Connor: “Nu există oameni lipsiţi de resurse, ci doar stări lipsite de resursă”. Aşa, mi-am dat seama că tot ceea ce credeam eu că îmi lipseşte se afla în interiorul meu, încă de la bun început.
Dumnezeu, Universul, ne-a dat tot ceea ce avem nevoie pentru a face faţă oricărei lupte pe care o ducem. Poate e mult spus “luptă”… E mai mult o călătorie în căutarea redescoperirii, a autocunoaşterii, însă această călătorie e deseori îngreunată de propriile noastre convingeri limitatoare. De aceea, viaţa pare, întradevăr, o luptă: luptă cu noi înşine, o luptă cu celălalt, o luptă inutilă pe care am putea să o înlocuim cu conştientizarea faptului că totul poate fi aşa cum vrem noi, dacă ne dăm voie, bineînţeles.
Şi dacă va întrebaţi, cum adică “dacă ne dam voie” Ne putem sabota singuri, fără să ştim? Ei bine, răspunsul este da.
Da, ne sabotăm zilnic, fără a fi conştienţi de acest lucru. Ne limităm opţiunile şi vedem doar ceea ce suntem pregătiţi să vedem sau ceea ce subconştientul nostru vrea să vedem, iar de cele mai multe ori, pierdem din vedere esenţialul.
Ne simţim, de multe ori, neîmpliniţi, ne lipseşte încrederea de a acţiona pentru împlinirea viselor noastre, iar lipsa de încredere vine din puţină autocunoaştere.
Când aflăm mai multe despre noi, când începem să ne autocunoaştem, ni se dezvăluie treptat potenţialul nostru.
De ce am vrut să împărtăşesc cu tine toate acestea? Pentru că, la fel ca şi tine, caut metode de a transforma lupta într-o călătorie frumoasă. Încă nu pot spune că am reuşit cu adevărat, dar schimbarea a început de mult şi deja e vizibilă. E ca şi cum aş fi schimbat frecvenţa radioului; am trecut la o muzică mult mai liniştitoare şi caldă.
Şi am mai făcut asta pentru că am vise, ca şi ale tale, şi aş vrea să îţi spun că nu eşti singur.
Viaţa ta poate fi atât de frumoasă, te invit să îi vezi frumuseţea. Ea aşteaptă să îi asculţi muzica şi să îi simţi parfumul. Sufletul tău are tot ceea ce îi trebuie pentru a cunoaste împlinirea, tu trebuie doar să începi procesul de autocunoaştere, de acceptare şi iubire necondiţionată.
Când ne cunoaştem, devenim împăcaţi cu Trecutul şi buni cu Prezentul, iar în acest fel, Viitorul nu poate fi decât minunat.
