Mă uit la pozele postate pe facebook. Dau de una, de acum trei ani în care arăt chiar bine. Port o rochiță business care mă face să par așa drăguță… Fug la șifonier să o pun deoparte pe mâine. O să o iau la birou, dar mai întâi trebuie să mă gândesc cu ce aș putea-o asorta.
Veșnica problemă a femeilor – cea cu asortatul, deși noile ”porunci” din modă spun că asortarea e depășită, trebuie doar să se combine frumos culorile.
O îmbrac și constat cu stupoare că arăt ca un sac cu două mâini și două picioare. Mă holbez în oglindă și caut fata drăguță din poza cu pricina, doar că nu o găsesc. În locul ei stă o femeie. E o femeie cu o privire mult mai tristă, cu un chip mult mai palid și un corp mult mai astenic…
Nu îmi găsesc cuvintele… Oare când s-au întâmplat toate aceste schimbări? Când a plecat bucuria din ochii mei și roșeața din obraji? Cum am reușit să pierd toate astea fără să îmi dau seama? Când a plecat copila veselă și a venit femeia lipsită de bucuria de a trăi?
Îmi dau seama, că fiind mereu prinsă în vâltoarea activităților zilnice, bucuria și frumusețea au început cumva să treacă pe lângă mine.
M-am așezat pe pat și am început să derulez în minte viața mea din ultimii trei ani. Ce am făcut de am ajuns o femeie lipsită de farmec și bucurie?
Constat că găsesc răspunsul în ceea ce nu am făcut.
-
-
- Nu am mai zâmbit la fel de mult ca înainte pentru că am fost prea ocupată să mă stresez cu tot feluri de nimicuri.
-
- Nu am mai avut timp să ascult muzica ce-mi place pentru că mi se părea că a trecut vremea pentru asta.
-
- Nu m-am prostit și jucat ca un copil cu copiii mei pentru că eram un om în toată firea, iar oamenii adulţi nu pierd timpul cu jocuri prosteşti.
-
- Nu m-am plimbat prin parc cu tălpile goale pentru că e depăşit rău acest obicei. Dar oamenii de la sat mai umblă desculţi…
-
- Nu am mai purtat fuste scurte, că o femeie măritată are o anumită decenţă şi seriozitate.
-
- Nu mi-am mai încălțat picioarele în pantofi cu tocuri înalte, că doar nu e bine să atragi privirea admirativă a bărbaţilor. Femeile în toată firea sunt mai aşezate.
-
- Nu mi-am cumpărat blugii zdrențuroși pe care mi i-am dorit atât de mult, că ar părea că mă comport ca o adolescentă.
-
- Nu am mai fost la coafor de…de prea multă vreme. Oricum, familia mă place şi aşa.
-
- Nu am lenevit in weekenduri, savurând cafeaua în pat deoarece weekendurile nu sunt făcute să stai in pat, ci să aspiri frenetic la 7 dimineaţa şi să faci 5 feluri de mâncare pentru duminică.
-
- Nu mi-am făcut timp să mă rog și să îmi caut profunzimile sufletului. Dumnezeu doar vede cât de ocupată sunt.
-
- Nu m-am bucurat de complimentele primite cu atâta căldură şi nici nu am savurat fiecare privire admirativă a bărbaților pentru că bărbaţii care fac vreun compliment femeilor se gândesc doar la s.x.
-
- Nu mi-am dat voie sa-mi simt inocența, pentru că am crescut şi nu mai am dram de copilărie în mine.
-
- Nu mi-am făcut timp să-mi amintesc de fiecare moment când am roșit în obraji…
- Nu mi-am dat voie să fiu slabă sau să accept că pot să greșesc.
-
- Nu mi-am dat voie să fiu sinceră cu ceea ce îmi doresc, deoarece era mai important să alerg după succes.
- Nu mi-am dat voie să plâng, pentru că eram o femeie puternică.
-
- Nu mi-am dat timp să mă bucur că sunt femeie.
Nu e de mirare că rochița asta mă face să par un sac umblător…
Nu mai vreau toate astea pentru că știu ce vreau – Vreau să fiu o femeie frumoasă asemeni fetei frumoase care eram înainte! Vreau să mă bucur de fiecare moment în care respir și simt viața prin mine!
Vreau să îți spun și ție femeie, să nu faci ce nu am făcu eu!
Bucură-te de tot ce îți oferă viața având mereu în minte acest lucru – Tu poți alege cum ești, ce simți, ce faci și ce nu faci!
Iubește-te! Bucură-te că Ești, femeie!
