Se apropie sărbătorile şi deja simţim atmosfera magică a Crăciunului.
Şi când ne gândim la sărbători, de cele mai multe ori mintea ne duce cu gândul la copilăria noastră, la bucuria pe care o resimțeam atunci. Nu știu cum arătau sărbătorile voastre când eraţi mici, însă pentru mine însemnau mers la colindat, strâns de nuci și covrigi, mers la biserică, zăpadă și multă bucurie în zilele acelea magice. De Sfântul Nicolae, în anii binecuvântaţi, primeam dulciuri, iar în ceilalţi ani când nu primeam nimic, ne gândeam că nu am fost suficient de cuminţi sau că a uitat Moşul să treacă pe la noi.
De Crăciun, nici eu, nici surorile mele nu am fost obișnuite să primim cadouri, de nici un fel. Bucuria sărbătorii nu consta în a primi cadouri, ci în a trăi sărbătoarea Nașterii Domnului, cu pace în suflet, însă ştiam că există copii la care Moş Crăciun ajunge, iar acest lucru a creat un fel de suferinţă, reprimată în fiecare an.
Anii au trecut și am devenit părinte, ca şi mulți dintre voi, din aceeași generație cu mine. Mi-aduc aminte de primul Crăciun alături de copilul meu. Deși încă nu avea 1 an, i-am cumpărat zdrăngănele și alte jucării colorate și zgomotoase pentru a-i face o bucurie, pentru a-l învăța că de sărbători se primesc cadouri.
Deși n-a prea înțeles el mare lucru și prefera să roadă ambalejele decât să se joace cu jucăriile, pentru mine, bucuria a fost una extraordinar de mare. În sfârșit puteam să-i ofer copilului meu ceea ce eu nu am primit când eram copil.
An după an, cadouri după cadouri, bucuria de părinte a început să se transforme într-o ușoară frustrare atunci când vedeam că ai mei copii se plictisesc de jucării după nici o săptămână, ba mai mult își doresc tot mai multe cadouri, dintre cele mai scumpe.
Şi pentru că în fiecare an, discuțiile de după vacanța de iarnă se rezumau la aceleași întrebări: De ce Moș Crăciun le-a adus colegilor cadouri mai faine? De ce mie mi-a adus doar atât? acum 3 ani am decis că e cazul să schimb puţin discuţiile legate de cadouri şi aşteptări…
Am căutat atunci să le explic copiilor, așa cum puteam eu mai bine, de ce Moș Crăciun aduce cadouri diferite pentru fiecare. Recunosc că simțeam o ușoară frustrare și nu înțelegeam de ce unii copii sunt ”încurajați” să se laude cu ce au primit. Copiii oricum discută între ei, însă mă gândeam că poate ar fi indicat ca fiecare părinte să îi explice copilului său că sunt și multi copii în lume, care nu primesc nimic, care se bucură dacă au de mâncare sau căldură în casă, aşa că laudele şi comparaţiile nu ar avea ce să caute în clasă.
În fiecare an mă analizam şi îmi spuneam că voi găsi o soluţie pentru a trezi recunoştinţa în copiii mei, ca indiferent ce ar primi, să aprecieze gestul şi nu neapărat cadoul în sine. Aşa că după una dintre aceste discuţii, am conştientizat că și eu, la fel ca mulți alți părinți, procedăm greșit atunci când le cumpăram cadouri scumpe copiilor, doar pentru simplul motiv că ei trebuie să aibă ceea ce noi nu am avut.
Însă mi-am dat seama că există o cale de a îndrepta lucrurile. Dacă ne-am învățat copiii să aștepte multe cadouri, tot noi îi putem învăța că bucuria de sărbători se traduce prin colinde în jurul bradului, povești despre nașterea lui Iisus sau poveşti din copilăria noastră, şi de ce nu, muncă în echipă la sortat jucării și pregătit cadouri pentru copiii nevoiași. Copiii ar trebui să știe că sărbătoarea nu se rezumă la cadourile pe care le primesc, ci la bucuria pe care o primeşti atunci când dăruieşti.
De câţiva ani, am ales să fiu poate un pic mai înțeleaptă și să-mi învăț copiii să ducă daruri copiilor nevoiaşi şi să ceară de la Moş Crăciun cadouri mai puţin pretenţioase, cadouri de care chiar simt că au nevoie.
Nu ştiu dacă au înţeles că cele mai valoroase daruri sunt cărțile, însă pe lista lui Moş Nicolae sau Moş Crăciun se află mereu şi câte o carte.
Cărțile, le citim împreună și ne bucurăm de copilăria minunată în care eroii prind viață, iar mintea zburdă liberă și portretizează așa cum dorește fiecare scenă din poveste.
Jucăriile pot deveni plictisitoare destul de repede, însă o poveste, chiar recitită de mai multe ori, va dezvălui noi și noi înțelesuri, fiind stimulată astfel, creativitatea și capacitatea de comunicare a copiilor.
Consider că cea mai importantă abilitate pe care le-o putem dezvolta copiilor este cititul, aşadar îndemn la înțelepciune și vă invit să învățați copiii ce pot însemna adevăratele cadouri, pe lângă iubire, afecțiune, înțelegere și susținere.
Fiți părinți înțelepți, cumpărați-le copiilor cărți!
