Sunt zile în care toate lucrurile se așază într-un flow firesc și organizat, iar altele în care copleșirea, lipsa de energie, lipsa de motivație își fac simțite prezența.
Nimeni nu ne dă un manual prin care să învățăm cum să facem față zilelor provocatoare și nici nu există vreo rețetă care să ne spună cum să avem doar zile bune.
Nu există așa ceva.
Viața, prin însăși esența ei, înseamnă bucurie, dar și tristețe.
Provocări, dar și momente de celebrare.
Răspunsuri la căutări interioare, dar mai ales întrebări, așa cum spunea Victor Frankl.
Cu toate acestea, foarte mulți oameni aleargă după rețete și salvatori, lăsându-se amăgiți de promisiuni legate de manifestarea dorințelor, rezolvarea definitivă a problemelor, vindecarea trecutului etc.
Dar ce se întâmplă când aceste promisiuni se dovedesc iluzorii? Multă dezamăgire…
De cele mai multe ori, realitatea ne lovește cu valuri de incertitudine și emoții contradictorii, iar rețeta pe care trebuie să ne-o creăm noi înșine conține autocunoaștere, perspective pozitive asupra vieții, încredere, credință, o doză de reziliență și… ce mai simte să adauge fiecare.
A ne pricepe cum să trăim propria viață nu înseamnă a fugi de probleme.
Nici a respinge neprevăzutul sau schimbarea.
Mai degrabă, înseamnă să privim incertitudinea și schimbarea ca parte integrantă a creșterii umane și să găsim bucuria de a face ceva cu sens pentru sufletul nostru.
În psihologie, conceptul de “flow” descris de Mihaly Csikszentmihalyi reprezintă acele momente de armonie și sens, când abilitățile noastre își găsesc loc de manifestare printre provocările care ne vin, generând o stare de împlinire.
Totuși, zilele împlinitoare nu sunt constante, însă nici cele mai proaste nu sunt neapărat eșecuri.
Mereu putem găsi ceva bun sau util de făcut.
Un crez personal este acela că un om cu un scop în viață, cu ceva ce îi oferă sens, nu se plictisește niciodată și nici nu devine răpus de probleme.
Mereu va avea ceva bun de făcut, chiar și atunci când nu face neapărat ceva, ci stă într-o stare contemplativă.
Un sens în viață te ajută să treci peste incertitudini și schimbări.
Dar, mai ales, să nu alergi după cai verzi pe pereți și să cauți mereu salvatori sau rezolvări magice.
Mulți cad în capcana soluțiilor rapide: cărți de self-help care promit manifestarea obiectivelor (abundență, relații perfecte, a carierei mult visate etc) prin gândire pozitivă, sau guru care vând vindecări definitive ale traumelor din trecut.
Aceste abordări, inspirate superficial din psihologia pozitivă a lui Martin Seligman, ignoră complexitatea umană și hrănesc tiparul disfuncțional de a aștepta ca altcineva să ne facă munca interioară.
Căutarea de salvatori externi reflectă o evitare a responsabilității personale și, posibil, un mecanism de apărare descris de Freud ca proiecție. Proiecția este un mecanism defensiv în care gândurile, dorințele, motivațiile și sentimentele inacceptabile ale unei persoane sunt atribuite unei alte persoane.
În acest fel, prin proiecție, o persoană scapă de conștientizarea unor aspecte inconfortabile ale propriei persoane, proiectându-le în exterior, asupra altcuiva.
”Celălalt e egoist, eu nu.”
”Ceilați sunt nedrepți, eu nu sunt așa.”
În opinia mea, expunerea masivă din mediul online amplifică această fugă de responsabilitate față de a te lucra pe tine.
Pe rețelele sociale, vedem highlight-urile vieții altora.
Zile perfecte.
Succese venite parcă peste noapte.
Dar, e o doar partea cosmetizată a realității.
La polul opus, tot în online, vedem drame care nu se mai termină.
Suferințe profunde și drame umanitare.
Dispute în forme lipsite de respecte.
Certuri pe tot felul de motive – de la religie, politică, știri, economie etc.
Dar e doar partea întunecată a realității.
Mereu va exista dualitate.
Mereu frumosul și urâtul vor coexista în realitatea vieții.
Și mereu, singurii responsabili de cum e viața noastră suntem doar noi înșine.
În final, viața nu vine cu un manual, dar autocunoașterea și un sens în viață ne pot oferi un ghid interior.
Te invit să accepți dualitatea zilelor bune și proaste ca pe o dans al existenței.
Să nu alergi după salvatori sau rețete iluzorii; ele doar amână confruntarea cu sinele autentic. Să îți începi ziua cu un exercițiu zilnic de recunoștință, reflectând și asupra lecțiilor din ziua anterioară.
Fii asumat și fă din strădania ta zilnică aceea de a fi mai priceput în a-ți trăi propria viață.
