Poate și pentru tine, anul acesta a fost unul cu multe momente frumoase, dar și cu multe lecții pe care ai reușit să le îmbrățișezi. Fără a mă mai întreba ”de ce așa?”, ”de ce mie?”, ”de ce acum?”, poate ai căutat să dai suferința la minimum și să privești în față. Să te uiți după soare. După lumina pe care o trimitea misiunea pe care ai îmbrățișat-o în viața aceasta.
Să fii acceptată de toată lumea, e imposibil.
Să mulțumești pe toată lumea, la fel.
Să poți să spui ceea ce gândești și simți, tot mai greu, mai ales acum, când din spatele unui ecran e foarte ușor să își dea alții cu părerea despre viețile tuturor…
Da, e greu, pentru că o dată ce te dezvălui în fața celorlalți așa cum ești, cu străluciri și cu umbre, e greu să rămâi neatinsă de ”pietrele” celorlalți. Când e prea multă strălucire, oamenii sunt deranjați de lumină. Când apar umbrele, firești, omenești, încep judecățile și criticile: De ce nu ești perfectă? De ce vorbești despre strălucire când tu ai și părți întunecate? De ce ce faci așa și nu altfel? etc
În ultimele luni am stat mult cu mine și am căutat să înțeleg ce anume îi face pe alți oameni, atotștiutori. Sau superficiali. Sau ignoranți. Și am ajuns la o singură concluzie – pentru că, poate, nu și-au văzut strălucirea. Sau poate au văzut o mică părticică din ea și nu își dau seama cât de măreț e sufletul lor atunci când manifestă iubirea, și nu critica, sau ura, invidia, disprețul, lăcomia, etc
Toți greșim. Toți ne zbatem în aceleași ape ale oceanului lumii în care trăim, dar ne ajută să fim doar umbră? Ne ajută să ignorăm lumina ce o avem în suflet?
Sunt întrebări retorice, desigur. Și e clar că nimeni nu e perfect. Și e clar că nu putem fi mereu strălucitori. Dar ce contează foarte mult este să devenim conștienți de timpul pe care-l petrecem în strălucire sau în umbră.
Dragă femeie, te invit să te privești în suflet și să te întrebi dacă ai văzut stălucirea lui. Dacă da, continuă să rămâi strălucitoare și să ajuți alți oameni să găsească lumina din ei. E atâta nevoie de dragoste în lumea asta. Și de bunătate. Și de un ”te înțeleg și nu te judec”.
Dacă nu știi că porți strălucire în tine, caută lumina din interiorul tău și îmbrățișeaz-o. Lasă critica și judecățile, deoparte. Lasă deoparte tot ce ți s-a spus despre succes, viață împlinită, perfecțiune, și fii tu. Fii tu cea autentică. Fii tu cea naturală. Dacă simți nevoia să te bucuri, fă-o. Dacă îți vine să plângi, lasă măștile deoparte și plângi. Nu te mai gândi la ce va spune lumea, la ce vor spune alte femei care nu și-au găsit lumina. Nu mai încerca să mulțumești pe nimeni și ai curajul să te descoperi.
Nu te lăsa ghidată de frică sau de ce vor spune ceilalți.
Găsește curajul să vezi cum ești cu adevărat, fără filtrele puse de familie, peieteni, societate. Doar așa vei descoperi cine ești TU. Fii mai mult IUBIRE, și nu lăsa pe nimeni să-ți ascundă strălucirea.
Nici măcar pe tine nu te lăsa să faci acest lucru.
Nu te autosabota, ci permite-ți să te descoperi așa cum ești în esență – frumoasă, vulnerabilă, strălucitoare.
