Câţi oameni, atâtea oglindiri ale Divinităţii. Câte suflete, atâtea conexiuni diferite intre El si el. Relaţia noastră cu Divinitatea este unică. Ea poate fi asemănătoare în anumite privinţe, dar niciodată nu va fi identică.
M-am întrebat de foarte multe ori, cum e posibil ca noi oamenii, să vedem sau să simţim Divinitatea în moduri atât de diferite? Dacă în fiecare dintre noi s-au pus aceeaşi Iubire şi Lumină, cum de unii negăm natura noastră divină şi excludem noţiuni ca suflet, evoluţie spirituală, Dumnezeu…
Sigur e ceva care ne blochează din mersul firesc spre asceză, spre atingerea celor mai înalte virtuţi, pentru a ne îndeplini misiunea aici pe pământ şi a deveni cu adevărat desăvârşiţi.
Punându-mi nenumărate întrebări, mi-am dat seama de un lucru extraordinar, şi anume că, deşi ştia că e posibil să contestăm existenţa Sa, Dumnezeu ne-a dat un dar extraordinar: Libertatea. Ne-a creat dintr-o iubire infinită, din lumina creatoare, iar darul Său cel mai de preţ pentru noi a fost Libertatea. Ştia că e posibil să plecăm şi sa nu ne mai întoarcem? Ştia că unii dintre noi am putea perverti Lumina în Întuneric? Ştia? este o întrebare retorică, bineînţeles. Dar totuşi, în iubirea Sa nemărginită ne-a oferit libertatea de a ne alege calea pe care vrem să o urmăm.
E adevărat că pe măsură ce ne maturizăm, ne sunt impuse sau ne auto-impunem reguli sau principii de viaţă, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi bariere în calea evoluţiei noastre spirituale. E adevărat că nu toate principiile ne limitează. Unele sunt necesare a le avea în sistemul nostru de valori, în identitatea, noastră pentru că ne amintesc de umanitate, de virtuţi, de iubire necondiţionată, însă altele constituie bariere în calea dezvoltării spirituale sau personale.
Şi ca să pot exemplifica puţin, am sa ma raportez la principiul “Crede şi nu cerceta!”.
Din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai absurde principii. Personal, îll consider aberant, şi nu cred că are trebui să permitem să ne umbrească dorinţa firească de a căuta răspunsuri. De ce spun asta? Pentru că ne încalcă dreptul primordial, acela de a alege singuri. Ni se cere să uităm de darul cel mai de preţ, Libertatea.
Suntem liberi să alegem dacă credem sau nu sau dacă vrem să cercetam sau nu. Trist este că dacă ni s-a transmis din copilărie, ne îngrădeşte dorinţa firească de a cauta răspunsuri, de a creşte şi a ne dezvolta, iar asta înseamnă că ne obligă să acceptăm anumite teorii drept adevăruri absolute.
Îndemnul meu şi sunt sigură că şi îndemnul lui Dumnezeu ar fi Cercetează! Cercetează în fiecare clipă a vieţii tale! Întreabă-te şi caută răspunsuri! Cercetează, pentru că doar aşa vei ajunge să crezi! Cu cât vei căuta mai multe răspunsuri, cu atât vei conştientiza că Dumnezeu există, că ne iubeşte şi că suntem o părticică din El. Toţi suntem la fel de însemnaţi în faţa Lui, egali, înzestraţi cu cele mai alese daruri. Dar mai ales Liberi.
Dumnezeu nu are principii pământeşti! El este Iubire, Lumină şi Adevăr. El nu îndeamnă decât la iubire necondiţionată faţă de toţi şi toate.
Cercetează şi vei ajunge să Crezi! Vei ajunge să te cunoşti, să te accepţi si să te iubeşti, ca apoi, iubirea ta să se reverse asupra vieţiişi a întregului Univers.
Lasă un răspuns