Sunt multe zile în viața noastră când ceva ne împinge să alergăm, la figurat.
Să facem multe lucruri, să fim cât mai productivi, să simțim că ziua a contat și că am bifat cât mai mult din ce ne-am propus.
În acest context, e ușor să ne pierdem conexiunea… să uităm să ne ascultăm pe noi înșine.
Am simțit asta pe pielea mea, de nenumărate ori, când munca devenea o cursă fără sfârșit, și mă întrebam seara dacă tot efortul acela avea sens pentru mine.
De aceea, în mesajul de azi, aș vrea să vorbim despre felul în care sinceritatea poate influența wellbeing-ul personal și profesional.
În perspectiva mea, wellbeing-ul acea stare de bine care vine, în primul rând, din a recunoaște ce te hrănește și ce te consumă – în munca și-n viața ta.
Nu e doar absența stresului, ci o aliniere între cine ești tu acum și viziunea ta despre împlinire.
Iar acestă aliniere nu vine când ești lipsit de sinceritate sau când negi semnalele interioare.
Din contră, nesinceritatea față de tine duce la abuzuri subtile, dar distructive: epuizare emoțională, relații superficiale, o viață care pare plină, dar se simte golită de sens.
Ce se întâmplă când nu ești sincer cu tine?
Când alegi să ignori ce simți, abuzurile devin parte din cotidian. Poate pare dură exprimarea, dar pentru starea ta de bine, orice exces este un abuz.
Am văzut asta la mine și la oameni cu care am lucrat: alergare după promovări care nu au neapărat sens, acceptarea unor proiecte epuizante, negarea faptului că munca îți invadează viața personală.
Însă această negare creează un ciclu de stres cronic, care afectează sănătatea prin insomnie, anxietate, chiar burnout (Maslach & Leiter, 2016).
Ai fi surprins câte abuzuri suntem capabili să tolerăm în numele succesului…
De aceea, schimbarea nu poate veni atfel decât din sinceritate.
Când alegi sinceritatea, starea ta de bine, de wellbeing, crește.
Mai întâi, se reduce stresul, deoarece nu mai alergi după ce nu te definește, și ai energie pentru ce contează. Sinceritatea și alinierea cu valorile personale cresc reziliența și satisfacția personală (Seligman, 2011).
Apoi, relațiile tale devin mai autentice: cu tine, ești mai blând; cu alții, ești mai prezent.
Nu te mai simți prins într-o rutină care nu te reprezintă. Și nu în ultimul rând, ajungi să trăiești cu sens… nu mai ești spectator în propria viață.
Desigur, să fii sincer cu tine însuți nu e mereu ușor…
Sinceritatea te face să confrunți fricile tale, și asta poate durea. Când ești sincer, îți vezi clar nesiguranțele și greșelile. Am trecut prin asta: să recunosc că un proiect nu mă bucură a însemnat să accept că am greșit direcția. Dar din acel punct a venit schimbarea.
Nu toți vor aprecia sinceritatea ta. Când am fost sinceră despre limitele mele, unii m-au văzut ca slabă, nepregătită. Dar am învățat că sinceritatea ta poate deranja pe cei care evită propria reflecție. Oamenii cu dezvoltare personală slabă pot reacționa cu respingere, pentru că le amintește de propriile lipsuri (Rogers, 1961). Dă-le voie să nu te înțeleagă. Cei potriviți vor aprecia onestitatea ta.
Sinceritatea implică curaj și nu e o decizie luată o dată, ci e un efort constant. Sinceritatea implică asumarea riscului emoțional, care poate fi copleșitor pentru cei care nu sunt obișnuiți să se confrunte cu nesiguranța (Brown, 2012). Dacă ți-e greu să faci asta, întreabă-te ce parte din tine ți-e greu să arăți zilnic? Curajul tău va crește odată cu practica.
Sinceritatea poate schimba relațiile tale. Când am fost sinceră cu colegii, clienții sau colaboratorii mei, unii s-au retras, dar alții s-au apropiat mai mult. Sinceritatea creează conexiuni autentice, dar poate filtra relațiile superficiale. E un adevăr greu de înțeles: nu toți sunt pregătiți pentru adevărul tău, dar cei care rămân sunt cei care te văd cu adevărat.
Sinceritatea te obligă să te schimbi. Să fii sincer înseamnă să recunoști ce nu merge și să acționezi. Am învățat asta când am renunțat la proiecte care nu mă împlineau sau mă epuizau prea mult. Sinceritatea cere conștientizare de sine și este un proces inconfortabil pentru cei care evită schimbarea (Seligman, 2011). Dar e ok să mergi pas cu pas spre schimbare, deoarece sinceritatea te face mai puternic și mai autentic.
Sinceritatea față de tine nu e un lux, ci mai degrabă esența unui wellbeing care te ține întreg și viu în munca și viața personală. Nu îți alimentează tiparul de a bifa ce crezi că trebuie făcut, ci te invită să trăiești o poveste care e a ta și simți că te reprezintă.
