Unele zile din viața noastră par a fi îmbrățișat haosul. Agitația, stresul, presiunea auto-critica, par a fi partea integrantă din rutina zilnică.
Parcă e tot mai greu să avem timp pentru noi, să ne tragem sufletul, să ne bucurăm de prezent.
Suntem femei, soții, mame. Viața noastră are mai multe taskuri de ”bifat” pentru că cei din jurul nostru sunt obișnuiți să fie alintați, iubiți, răsfățați, de noi și de felul în care noi facem lucrurile.
Adevărul e că, mai ales dacă suntem mame, copiii ne văd ca pe o minune.
Și pe lângă așteptările familiei și a sarcinilor care le avem de făcut când ajungem acasă, mai e și presiunea cu privire la carieră și succes.
Chiar dacă ne place viața de familie și suntem recunoscătoare că suntem soții și mame, resimțim presiunea de a avea și o carieră strălucită. Și nu e greșit să vrem să fim soții și mame iubitoare și să avem o carieră de succes, dar important e să înțelegem că uneori lucrurile nu se pot face peste noapte, că e absolut normal să nu ai o carieră de succes într-un timp scurt, mai ales dacă ai și o familie.
În mod greșit, în societate se promovează imaginea unei mame de succes, care gestionează perfect viața de familie și cariera profesională.
În realitate, nu e așa…
Nu le poți avea pe toate, sau cel puțin nu pe toate deodată.
Nu suntem roboței, ca să facem lucrurile perfecte, și în plan profesional și în plan personal și familial. Modelul promovat în societate e unul nerealist. Pot confirma că atunci când am fost mult prea focusată pe îndeplinirea obiectivelor din plan profesional, planul personal și familial au avut de suferit.
Cînd mi-am dat seama de acest lucru, am început să fiu mai atentă la ce vreau și câtă presiune permit să fie în viața mea.
Da, uneori părem a fi copleșite de tot ce e în jurul nostru, dar numai de noi depinde readucerea echilibrului. Și eu sunt deseori prinsă în această vâltoare și-mi dau seama că până a ajunge la un echilibru constant, mai este mult de lucrat cu mine însămi.
Și tocmai pentru că am înțeles că a ajunge la o stare de echilibru e un proces de parcurs, am ales să fiu mai răbdătoare cu mine, să mă critic mai puțin și să mă iubesc mai mult.
Mi-am dat seama că lăsând presiunea și critica deoparte, lucrurile se fac mai cu drag. De aceea te îndemn și pe tine:
Iubește-te așa cum ești acum! Fără să te judeci prea mult. Fără să te critici mereu. Fără să te lași copleșită de presiunea societății în care trăiești.
Da, e bine să vrei să evoluezi, e bine să vrei să fii mai bună decât ieri, să faci mai multe pentru tine sau familia ta, să ai o carieră de succes, să visezi măreț și să-ți setezi obiective ”big”.
Dar întreabă-te mereu: ”care e prețul pe care-l plătesc pentru ceea ce vreau?”
Dacă prețul plătit pentru orice obiectiv ți-ai seta, e liniștea sufletului tău, sau echilibrul din familia ta, atunci prețul e prea mare.
Apreciază-te! Ești unică.
Dă-ți timp să crești, să evoluezi, să îți îndeplinești obiective, dar cu răbdare. Cu acceptarea faptului că viața nu înseamnă agitație, presiune, haos.
Dă-ți timp să faci totul în ritmul firesc al unei vieți mai simple și mai plină de sens.
Permite-ți să te descoperi, să te apreciezi mai mult și să te simți recunoascătoare pentru tot ce ai deja în viața ta.
Simplifică-ți viața.
Și dacă vrei să afli mai multe despre beneficiile simplificării vieții, te invit să vezi cum e Puterea simplității.
O găsești aici.
Ai o viață întreagă înainte.
Permite-ți să simți cât e de frumoasă! Permite-ți să strălucești, draga mea. <3
