A vorbi deschis despre spiritualitate este, încă, un lucru ușor ieșit din comun în zilele noastre. De multe ori, când într-o discuție începeam să vorbesc despre natura noastră spirituală, lumea mă privea cu un zâmbet ușor pierdut, iar întrebarea imediat următoare era: tu ce religie ești? 🙂
La o astfel de întrebare, mă străduiam să nu preiau același zâmbet pierdut, răspunzând cu calm: spiritualitatea nu are legătură cu religia!.. și vedeam cum pe faţa lor se instalează confuzia. Este totuşi de înțeles, pentru că marea majoritate nu facem distincția clară între ceea ce înseamnă a fi spiritual și a fi religios.
Omul, pe lângă corp și minte, mai are și suflet. Sau mai bine spus, este un suflet care a primit un trup şi o minte pentru a-şi putea îndeplini misiunea.
E important să recunoaștem latura noastră spirituală, nu să o ignorăm sau chiar mai trist, să o negăm. Deși încă nu am ajuns să acordăm aceeași importanță sufletului, precum trupului, simpla conștientizare a naturii noastre duale, poate să trezească la un moment dat, dorința de a cerceta, de a ne pune întrebări, de a căuta să cunoaștem mai multe despre ceea ce suntem în esență.
Din fericire, în ultimii ani, s-a simțit cu intensitate dorința oamenilor de a evolua spiritual. Treptat, ne-am dat seama că este ceva dincolo de simpla noastră existență pe pământ, că e ceva mai mult decât o simplă călătorie înspre moarte și că rostul nostru în această viață, nu se limitează la a munci, a câștiga banii necesari traiului zilnic, a visa îmbogățirea peste noapte sau a muri fără un dram de înțelegere a ceea ce suntem noi cu adevărat.
Sensul vieții noastre se schimbă în totalitate atunci când realizăm că scopul nostru cel mai important este evoluția spirituală.
Spiritualitatea nu cunoaște doar o anumită religie. Spiritualitatea este parte integrantă a fiecărui suflet de pe acest pământ, indiferent că suntem ortodocși, catolici, musulmani, budiști, etc…
Nu rezonez cu exprimările religiilor care spun că mântuirea sufletului (evoluția spirituală) este doar în religia respectivă. Și ca s-o spun “pe aia dreaptă”, fiecare religie îndepărtează omul de la o evoluție spirituală autentică dacă vine cu astfel de îngrădiri fără rost. Sufletul nu ne-a fost dat de nici o religie, ci este un dar de la Dumnezeu, Divinitate, Univers, sau cum vreți să îi spuneți, iar darul acesta este asemeni unui diamant neșlefuit. Evoluția spirituală înseamnă șlefuirea diamantului până când acesta devine perfect.
Este bine să știm că sfera spirituală (implicit emoțională) are o influență extraordinară și asupra trupului nostru. Chiar s-a demonstrat prin nenumărate studii că emoțiile și felul în care ne trăim viața din punct de vedere spiritual-emoțional, ne influențează pozitiv sau negativ starea de sănătate, şi totuși… nu este ușor să evoluăm spiritual!
Pot spune despre mine că sunt abia la început de drum, dar chiar și până a începe această călătorie a fost multă muncă cu mine însumi, multe conflicte interioare, furtuni emoționale și o permanentă luptă cu ego-ul.
Toate luptele, tot efortul depus sunt necesare la început, pentru ca mai apoi să găsim bucuria și pacea din interiorul ființei noastre şi călătoria aceasta să pară una lină, lipsită de lupte sau efort.
Dezvoltarea spirituală vine la pachet cu renunțarea la anumite emoții negative, stări lipsite de pozitivitate și chiar obiceiuri dăunătoare unei trăiri spirituale autentice. Asta nu înseamnă că vom fi “zen” întotdeauna. Emoțiile negative nu vor dispărea complet, însă controlul lor asupra vieții noastre se va diminua extraordinar de mult. Vom continua să avem aceeași capacitate de a simți, de a acționa, la fel ca și ceilalți oameni, însă ce se va schimba cu adevărat va fi nivelul de atenție pe care îl acordăm sentimentelor și acțiunilor noastre. Mai exact, vom fi conștienți de faptul că ceea ce gândim, spunem sau facem are un efect asupra celor din jur, de aceea vom păstra atenția asupra sentimentelor pozitive, manifestării bunătății și căutarea împărtășirii iubirii divine.
Așa cum spuneam, o dată născută dorința de a evolua spiritual, vom “pierde” anumite lucruri care nu ne mai sunt folositoare. Iată care sunt cele mai comune 6 “lucruri” la care vom renunța:
Ura
De cele mai multe ori, urâm anumite lucruri la cei din jurul nostru, fără să ne dăm seama că ceea ce vedem în celalalt se regăsește și în noi. Evoluția spirituală ne ajută să ne privim mereu în oglindă pentru a vedea că în anumite momente din viață am avut și noi aceleași emoții negative sau reacții deplasate, şi poate nu am fost conştienţi că i-am rănit pe ceilalți. Nu îi vom mai judeca la fel de repede pe ceilalţi pentru că vom fi mai conștienți de faptul că a greși e omenește, iar iertarea e cea care ne apropie de divinitate. Conștientizarea existenței unei conexiunii spirituale între oameni ne ajută să fim mai toleranți și buni cu ceilalți.
Invidia
O minte trezită spiritual va admira rezultatele celorlalți fără a lansa gânduri de invidie sau gelozie.Un suflet care a ales calea evoluției spirituale va ști mereu că viața nu este o competiție ci o călătorie colectivă înspre redescoperirea divinității din noi. De obicei, când altcineva obține ceea ce noi ne dorim, invidia își face loc în sufletul nostru declanșând o întreagă luptă internă sau chiar externă. Evoluția spirituală ne ajută să ne bucurăm de succesele celorlați și chiar ne poate da doza autentică de motivare înspre atingerea succeselor noastre.
Anxietatea
Anxietatea se manifestă atunci când ne trăim viața fără strop de bucurie în suflet, când nu suntem conectați la energia universală benefică, care ne înconjoară. De cele mai multe ori, anxietatea este hrănită de neîmplinirile de la la locul de muncă, lipsa unor hobby-uri, de relații nepotrivite de cuplu, sau cu cei din jur. Spiritualitatea este cea care ne conectează direct la adevăratul scop al existenței noastre și anume atingerea potențialului maxim ca fiinţe spirituale. Când viața noastră este trăită într-o profundă comuniune cu tot ceea ce înseamnă manifestarea divinității, atunci anxietatea nu mai poate fi resimțită. De asemenea, evoluția spirituală vine cu mult calm și relaxare ceea ce este exact opusul anxietății (tradusă prin frică și neliniște).
Mânia
Mânia este un sentiment de vibrație joasă, încărcat de energie negativă, care nu aduce decât prejudicii pentru minte, corp și suflet. Dezvoltarea spirituală este un proces de durată care pune accentul pe trăirea conștientă a prezentului, pe păstrarea calmului și cultivarea compasiunii. Așadar, pe măsură ce creștem spiritual, lăsăm în urmă mânia și toate efectele ei negative.
Nesiguranța
Nesiguranța merge mână în mână cu frica și neliniștea. Partea bună este că, nu prea putem să simțim nesiguranță atunci când suntem pe deplin conștienți de valorile noastre și de misiunea pe care o avem pe acest pământ. Dezvoltarea spirituală ne dezvăluie adevărata identitate și dă la o parte toate convingerile limitatoare care ne-au ținut multă vreme pe loc, lăsând loc încrederii și curajului de a merge mai departe.
Teama de eșec
Teama de eșec apare atunci când nu ne cunoaștem pe deplin potențialul, când nu avem încredere în propriile noastre puteri și când nu suntem pe deplin conștienți de valorile care stau la baza identității noastre. Se spune că obiectivele noastre ar trebui să ne sperie, iar dacă nu o fac, înseamnă că nu sunt destul de îndrăznețe. Un om care urcă treptele evoluției spirituale va avea mereu obiective, chiar unele care îl sperie, însă păstrând atenția asupra scopului înalt al existenței, teama și frica de eșec vor fi depășite. Un om care urcă pe scara evoluției spirituale este un realist care știe că eșecuri vor apărea, însă semnificația eșecului nu va fi una negativă, eșecul fiind privit doar ca pe o lecție oferită de viață din care avem de tras învățăminte.
Cum găsim calea spre spiritualitate? Analizându-ne propria ființă și înțelegând ceea ce găsim în interior, fără a critica sau judeca, acceptând, iertând, dorind mereu a cultiva bunătatea și compasiunea.
Lasă un răspuns