Stăteam zilele trecute de vorbă cu o prietenă și discutam despre noi oamenii, despre felul în care alegem să ne trăim viața: cu limitări, cu regrete, cu frustrări și cu destul de puține momente de curaj și asumare a unor obiective mai îndrăznețe.
Dacă ar fi să punem în balanță toate acestea, s-ar părea că predomină momentele lipsite de bucurie pentru că ne orientăm mai mult către jumătatea goală a paharului.
Și am ajuns cumva amândouă la aceeași concluzie, că deși avem nenumărate resurse la îndemână, atâta timp cât trăim în ”neconștientizare”, nu vom vedea mulțimea de oportunități care ne înconjoară. Ne vom complace să ”existăm”, fără să trăim viața la intensitate maximă.
Când a plecat, mi-a lansat o întrebare de final, la care i-am promis că îi ofer răspuns: prin ce acțiuni sau obiceiuri ne limităm potențialul?
Zilele acestea am stat să mă gândesc la această întrebare… Chiar așa, prin ce acțiuni sau obiceiuri ne diminuăm propriul potențial?
Și nu am putut să mă gândesc la altceva decât la parcursul evoluției mele și la ce m-a ținut pe mine pe loc, ani întregi. Așa că am făcut o ierarhie și am ales 3 obiceiuri pe care le-am dezvoltat pe parcursul timpului și care au acționat ca piedici în calea evoluției mele.
Iată prin ce obiceiuri, cred eu că ne limităm propriul potențial:
- Consumându-ne energia cu lucruri inutile
Dacă am sta să analizăm felul în care se desfășoară o zi din viața noastră, vom putea observa că o mare parte din energie se pierde în tot felul de situații și ipostaze care nu ne sunt de folos și nu ne ajută să creștem: discuții doar de dragul discuțiilor, fie că sunt discuții ”despre ceilalți” sau discuții conflictuale, butonarea telefonului, statul la televizor, etc
Chiar și la locul de muncă, unde ne dedicăm cel puțin 8 ore din zi, în momentele de pauză preferăm să ne uităm pe rețelele de socializare în loc să citim câteva pagini dintr-o carte, sau un articol ce ne-ar putea schimba perspectiva asupra vieții.
Fiind bombardați de atâtea informații e și dificil să rezistăm tentației de a nu ne consuma energia cu lucruri inutile, însă conștientizarea joacă un rol foarte important. Dacă am conștientizat că pierdem timp cu inutilități, putem schimba oricând acest obicei. Am fost și eu în această etapă, iar în momentul în care mi-am dat seama că energia mea poate fi direcționată către alte obiceiuri mai productive, am făcut, treptat, schimbările de care aveam nevoie.
- Neavând o prioritizare a obiectivelor
Dificultatea de a ne stabili clar care ne sunt prioritățile ne limitează potențialul, deoarece portița prin care se strecoară balastul de tip ”neprevăzut” este mereu deschisă. Cât timp nu ne vom face o listă a obiectivelor din ziua respectivă, va fi destul de greu de lucrat la dezvoltarea potențialului nostru.
Timpul pe care l-am putea câștiga în urma prioritizării task-urilor sau obiectivelor personale, este unul extrem de prețios. Neprioritizând lucrurile facem ca timpul să fie mereu alocat neprevăzutului, iar acest neprevăzut este de obicei greu de controlat. Suntem așa cum spune Robin Sharma – ”ocupați cu a fi ocupați”.
În momentul în care mi-am stabilit care sunt prioritățile, lista de task-uri multe și importante, s-a aerisit simțitor, iar eu am început să am mai mult timp pentru mine și evoluția mea.
- Temându-ne de schimbare
Vai, teama de schimbare 😀 mi-e atât de familiară…
M-am temut de schimbare ani de zile și permiteam scenariilor de tot felul să îmi alunge curajul. ”Ce va zice lumea”, ”dacă vor râde de mine”, ”dacă nu mă vor înțelege oamenii”, ”dacă va ieși prost” etc… Toată ziua numai asta aveam în cap și evitam să fac schimbări majore, de teama să fie mai rău sau să mă fac de râs .
Asta până când, într-o zi, l-am auzit pe Vishen Lakhiani, fondatorul Mindvalley, că teama de schimbare este una dintre cele mai comune temeri ale oamenilor și că majoritatea celor care au reușit să facă un salt în evoluție, l-au făcut pentru că au depășit acest obstacol, îmbrățișând schimbarea ca un fenomen absolut normal în viață. Când am început să înțeleg teama de schimbare, am încetat să îi mai dau putere. Mi-am asumat evoluția și dorința de a munci cu pasiune pentru dezvoltarea potențialului meu.
Când ne dăm voie să ne schimbăm atitudinea față de schimbare și nu o mai privim ca inamic, ne putem concentra cu adevărat pe creșterea noastră.
Cred că acestea sunt principalele 3 piedici ale dezvoltării potențialului nostru, iar o dată ce le-am conștientizat, putem spune că am făcut primul pas către dizolvarea lor treptată.
Dacă și tu ai descoperit un alt obicei care îți limitează potențialul, te invit să îmi scrii despre el. M-aș bucura să îl pot împărtăși tuturor celor care îmi citesc articolele.
E frumos când putem evolua împreună. 🙂
