Acceptarea de sine este un concept definit de către Ellis (1973) în cadrul terapiei rațional-emotive comportamentale (REBT). El spunea că acceptarea de sine înseamnă recunoașterea valorii intrinseci a individului, independent de realizări sau aprobarea externă. Autorul afirma că „oamenii nu ar trebui să se evalueze pe sine în funcție de performanțe, ci să se accepte prin simplul fapt că există”. Mi-a plăcut mult această ”reamintire” valoroasă – să știm că contăm, orin simplul fapt că existăm.
Mai târziu, în 2013, Dryden a fost cel care a completat ideea lui Ellis, definind acceptarea de sine ca o stare lipsită de judecăți evaluative, unde valoarea personală este intrinsecă, necondiționată de factori externi. Acest necondiționat subliniază puternic valoarea noastră intrinsecă, și ne transmite că nu ar trebui să avem o atitudine de evaluare a valorii personale agățată de performante, de reușite sau de alți factori externi.
Ca și concept psihologic, acceptarea de sine necondiționată, este, pentru mine, o abilitate importantă pe care ar trebui cu toții să o dezvoltăm. Să-ți spun de ce: spre deosebire de stima de sine, care este mai volatilă și poate fluctua în funcție de succes sau eșec (Crocker & Park, 2004), acceptarea de sine oferă o stabilitate emoțională și are o mulțime de efecte benefice pe care vreau să ți le prezint în continuare.
Reduce anxietatea și probabilitatea instalării depresiei (Chamberlain & Haaga, 2001);
Reduce perfecționismul maladaptiv (Scott, 2007), reprezentat prin discrepanța între ceea ce își dorește persoana și rezultatele pe care le obține în realitate.
Faustino și colaboratorii (2020) au arătat că acceptarea de sine este asociată cu autocompasiunea și cu un nivel mai echilibrat de satisfacere a nevoilor psihologice.
Cordaro și colaboratorii (2024) au evidențiat legătura sa cu mulțumirea de sine și wellbeing-ul, rezultatele fiind o viață percepută ca fiind mai împinitoare.
Este un predictor semnificativ al sănătății mentale, având un rol important în modul în care liderii gestionează stresul, situațiile dificile și relațiile profesionale (Flett & Hewitt, 2002).
Crișan și colaboratorii (2022) au evidentiaț că aceasta amplifică autocompasiunea, și diminuează sentimentul de autoculpabilizare al persoanei, ameliorând autoînvinovățirea și critica de sine.
Abu Taleb (2025), prin studiul său, a arătat că acceptarea de sine poate reduce impactul negativ al perfecționismului și, implicit, poate ameliora riscul apariției burnoutului la nivel academic.
Fratea și colaboratorii (2025) a explorat acceptarea de sine în relație cu spiritualitatea și anxietatea legată de moarte, în populații cu experiențe traumatice, și a evidențiat efecte pozitive ale acesteia asupra bunăstării psihologice.
Scott (2007) a evaluat efectele perfecționismului și acceptării de sine asupra depresiei și a subliniat rolul său benefic, protector, în fața depresiei.
În lucrarea mea de licență (2025), am studiat corelațiile dintre acceptarea de sine, metodele de coping cognitiv-emoțional și perfecționism. Cercetarea a evidențiat că acceptarea de sine corelează negativ cu perfecționismul disfuncțional, indicând un rol protector al acceptării de sine în reducerea tendințelor perfecționiste care pot afecta sănătatea mentală a liderilor. Totodată, s-au observat corelații negative cu metodele de coping maladaptiv, precum Autoculpabilizarea, autoculpabilizarea celorlalți și Catastrofarea, și corelații pozitive cu strategii adaptive, cum ar fi Reevaluarea pozitivă sau Refocalizarea pe planificare. Ce înseamnă asta? Că dacă ai un nivel ridicat al acceptării de sine, este mai mică probabilitatea de a cădea într-un perfecționism nesănătos, iar în situații dificile e mai puțin probabil să apelezi la a te învinovăți pe tine sau pe ceilalți sau a catastrofa și a amplifica la nivel mental și emoțional efectele situației dificile. În același timp, dacă ai un nivel ridicat al acceptării de sine este mai probabil să apelezi la un coping funcțional în situații provocatoare: să reevaluezi lucrurile dintr-o perspectivă mai luminoasă și pozitivă, să vezi ce e bun acolo sau să te centrezi cu atenția pe planificare, pe a concepe un plan/o strategie de a depăși situația dificiliă. Nu e fain să ai această abilitate de a te accepta pe tine?! 😀
În loc de concluzie, vreau să te invit să te gândești la cum te simți, în plan personal și profesoional.
Cum vezi partea de eficiență, productivitate și succes, dar mai ales ar cum te raportezi la starea ta de bine?
Cât de des ești cu atenția spre sănătatea ta mentală și echilibrul emoțional?
P.S. Dacă vrei să îți crești nivelul de acceptare de sine, te invit să descoperi Jurnalul acceptării de sine.
