Până prin 2014, când am început cursurile de programare neuro-lingvistică, nu aveam nici cea mai mică idee despre de înseamnă credințele limitative. Cu atât mai puțin cunoșteam efectele lor în viața mea, în deciziile pe care le iau, și cât de mult îmi influențează sentimentul de împlinire.
Ce sunt credințele limitative?
Credințele limitative sunt defapt convingeri formate în perioada copilăriei și adolescenței, care s-au înrădăcinat adânc în identitatea noastră și care determină o anumită perspectivă asupra realității pe care o trăim.
Ele ”prestabilesc” cum funcționează lumea și care sunt lucrurile pe care le putem realiza sau nu.
Majoritatea credințelor limitative au fost preluate din familie, din mediul în care noi am crescut, și pentru că au fost transmise cu ”convingere”, asemeni unor adevăruri absolute, puțini am avut curajul să le contestăm sau să le analizăm cu atenție.
Convingerile limitative sunt diverse și ating majoritatea ariilor vieții. Dacă stăm să ne gândim bine, vom găsi câte o convingere limitativă pentru fiecare segment important din viața noastră. De exemplu:
- Financiar: banii vin greu și se duc repede; banul e ochiul dracului; muncă multă – bani puțini; banii nu vin ușor; banii n-aduc fericirea; mai bine sărac și cinstit decât bogat și lacom, etc.
- Relațional: oamenii sunt profitori; să ai încredere în câine, mai mult decât în om; nimeni nu-ți vrea binele; ferește-mă Doamne de prieteni că de dușmani mă feresc singur; oamenii înțeleg doar ce vor ei, etc.
- Stimă de sine: stai în banca ta că e mai bine; capul plecat – sabia nu-l taie; nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma; nu urca prea sus ca să nu te doară prea tare când cazi; nu ești în stare de nimic; nu ești bun de nimic, etc.
- Perspectiva asupra vieții: viața e scurtă și plină de greutăți; viața e o luptă; în viață e greu să fii fericit; viața bună nu e pentru oamenii de rând, etc.
Exemplele de credințe limitative sunt extrem de diverse și nu există vreun om care să nu fi asimilat măcar una dintre ele.
Nu e greșit că părinții/ familia ni le-au transmis. La fel au fost și ei crescuți și probabil multe dintre ele au fost transmise mai departe cu scopul de a ne proteja de ”greutățile” vieții.
Ce e greșit însă, e să continuăm să trăim cu ele și să nu facem măcar un prim pas pentru a le conștientiza și apoi a le dizolva treptat.
Limitările pe care nu le contestăm, ne ghidează viața ”din umbră”. Ne vor influența deciziile, obiceiurile, alegerile și până la urmă vor degrada calitatea vieții noastre.
De ce au atâta putere aceste credințe limitative și de ce ajung să ne influențeze timp îndelungat?
- Primul motiv ar fi lipsa de conștientizare. Efectiv trăim cu aceste limitări și nu le putem contesta pentru că nu le-am identificat. Sau, dacă suntem conștienți de câteva, le considerăm adevăruri absolute, iar adevărurile absolute sunt de ”neatins” în viziunea noastră.
- Al doilea motiv ar fi că pentru unii dintre noi procesul de autocunoaștere pare un proces prea complicat. Ne scoate din zona de confort, ne zdruncină ”adevărurile” încă de la primele întrebări, precum: Cine sunt eu? Care este misiunea mea? Care este scopul mai înalt al vieții mele?
Când începem să conștientizăm cât de profund și îndelungat este acest proces, ne simțim inconfortabili, ne speriem și activăm ”programul de protecție” al creierului nostru, care ne vrea binele, ne vrea protejați și feriți de pericole. Astfel, va începe să ne saboteze prin toate mijloacele posibile pentru a nu merge mai departe, percepând schimbarea noastră ca o amenințare. - Al treilea motiv este … lenea. 😀
Da, pare de necrezut, dar am devenit atât de confortabili, atât de bine ancorați în ”bula” noastră încât identificarea și dizolvarea credințelor limitative sunt percepute ca activități deloc atractive. Ne e lene să ne punem întrebări și nu ne entuziasmează gândul că ”trebuie” să alocăm timp pentru: întrebări, introspecție, pentru scris, pentru a analiza ce am scris, pentru a ne întreba din nou, etc. ”Lenea e cucoană mare” ni se potrivește foarte bine. 😀
În cartea mea, Puterea simplităţii, vorbeam despre importanţa conştientizării etapei în care suntem şi că fără a cunoaşte cu adevărat la ce nivel suntem, nu vom reuşi să ajungem acolo unde ne propunem.
La fel stau lucrurile şi în cazul credinţelor limitative. Dacă nu le cunoaştem, nu vom avea posibilitatea să dizolvăm efectele lor nedorite.
Și merită să facem acest prim pas pentru că fiecare își doreşte mai mult de la propria viaţă, fiecare visează să fie bun la ceva şi recunoscut pentru anumite calităţi, aptitudini sau talente, însă, pe bună dreptate, atunci când din spate ne urmăresc credinţe care nu sunt ale noastre, se îngreunează drumul către împlinirea personală.
Sper să vă fie de folos!
