Verde crud și miros de ploaie. Eu, cu două ghiozdane în spate și o geantă în mână mă grăbesc să deschid mașina pentru a ajunge cu copiii la timp la școală.
Nu fac doi pași și mă simt trasă de mână. Mă întorc și văd copiii cu un zâmbet larg și cu ochii semi-închiși, iar fetița îmi spune: Mami, hai cu noi să mirosim primăvara!
Pfff, cum a sunat asta în sufletul meu… ca un duș rece, dar binevenit. M-a conectat imediat cu prezentul. Am stat toți trei, preț de câteva zeci de secunde și am ”mirosit primăvara”.
I-am lăsat veseli la școală, iar eu am plecat să scriu. De obicei, îmi place să scriu în benzinării. :
Am două benzinării preferate și deja tot personalul mă cunoaște pentru că merg des, aproape în fiecare dimineață.
Aici, îmi place să savurez aroma de cafea și să privesc oamenii, care de care mai grăbiți, să le ascult micile ofuri sau bucurii pe care le împărtășesc cu personalul din benzinărie, să îi văd cum zâmbesc când își iau cafeaua la pachet și pleacă spre job, savurând și ei aroma cafelei.
Nu știam de ce mă atrag aceste locuri și de ce mă inspiră, însă azi, după ce am ”mirosit primăvara”, mi-am dat seama că defapt îmi place să surprind oamenii, dintr-o stare de prezență deplină.
Timpul are o altă măsură atunci când ești conectat la ceea ce se întâmplă în prezent. Dar puțini savurăm prezentul cu nesaț pentru că mintea e mereu ocupată.
Din cauza avalanșei de gânduri din capul nostru, trăim viața ”pe pilot automat”, așa cum se spune deseori.
În scurtele momente de trăire autentică de peste zi, experimentăm tot felul de conștientizări:
- Ne mirăm că trece ziua și nu știm cum a trecut;
- Ne dăm seama că am făcut un lucru, dar nu mai știm când l-am făcut;
- Ne trezim cu un sentiment de nostalgie pentru ceva ce nu putem defini cu exactitate, dar care pare că ne lipsește;
- Ne învăluie o dorință de evadare, o sete de libertate, de parcă rutina zilnică ne-ar ține captivi, ne-ar ține departe de viața adevărată.
Starea de prezență nu poate fi cumpărată și nici programată în vreun fel. În schimb, putem lucra la a trăi prezentul mai conștienți de tot ceea ce facem, spunem sau gândim.
Cum putem face asta?
- Prin alocarea unui minut recunoștinței: indiferent de momentul zilei, putem sta 1 minut să apreciem tot ce e frumos în viața noastră, vizualizând oamenii, lucrurile, sau reușitele care ne dau sentimentul de împlinire. Minutul de recunoștință poate fi repetat de mai multe ori pe zi, iar în acest fel vom antrena creierul să ”se obișnuiască” cu starea de relaxare și conectarea cu prezentul.
- Prin colorarea unui desen sau a unei mandale: aseară, obligată de copii, 😀 am colorat pentru prima dată după mai bine de doi ani și a fost incredibil de relaxant. În timp ce coloram m-am deconectat complet de la tot ce spunea ”piticul din creier” și am fost atentă la fiecare linie, la fiecare culoare care se așternea pe foaie. Mă bucuram de prezent și era o senzație foarte plăcută pe care am să o repet.
- Prin 3 minute de meditație: pare puțin să medităm 3 minute și ne putem gândi că acest timp scurt nu este suficient pentru a ne centra în prezent. Însă nu e așa. Și un minut de meditație ne ajută, pentru că meditația e cea mai frumoasă cale prin care învățăm să trăim prezentul. În plus, așa cum spunea și Raluca Moisi într-unul din Interviurile Empower, meditația ”ne ajută să ne ancorăm foarte bine cu picioarele în realitate, ghidându-ne să ieşim din tendinţele minţii de a construi scenarii şi îngrijorări care nu au treabă cu realitatea, dar ne şi ajută să ieşim din procrastinare şi să devenim mai productivi.”
Tu ce faci pentru a trăi mai des starea de prezență?
Ce faci pentru a te bucura mai des de acest dar numit prezent?
