Verde crud și miros de ploaie. Eu, cu două ghiozdane în spate și o geantă în mână mă grăbesc să deschid mașina pentru a ajunge cu copiii la timp la școală.
Nu fac doi pași și mă simt trasă de mână. Mă întorc și văd copiii cu un zâmbet larg și cu ochii semi-închiși, iar fetița îmi spune: Mami, hai cu noi să mirosim primăvara!
Pfff, cum a sunat asta în sufletul meu… ca un duș rece, dar binevenit. M-a conectat imediat cu prezentul. Am stat toți trei, preț de câteva zeci de secunde și am ”mirosit primăvara”.
